GreenfieldWeblog.com Winter Edition

Azi dimineata am citit o poveste foarte trista.

Si mi-am propus de foarte mult timp sa scriu despre toti prietenii mei cu patru labute, dar n-am reusit s-o fac pana acum. Au fost foarte multi cei pe care i-am crescut de mici, pui ai nimanui abandonati pe strazi. Unii sanatosi, altii bolnaviori, dar fiecare avand dreptul la viata. Mi se intampla foarte des sa merg pe strada si sa ma trezesc cu un nas umed si rece de caine pe mana. El poate isi inchipuie ca eu imi caut un prieten, iar el isi doreste foarte mult un stapan. Cand vin seara singura acasa ma bucur daca la capatul blocului ma intampina Baietelul, un catel negru pe care-l stiu de ani de zile. Daca-l aud latrand stiu ca ma apara, pe mine nu ma latra, ca n-are de ce.

Poate intro zi am sa va povestesc despre Tina, Bobita, Vulponica, Chichirica, Ciuba care mai sunt in viata si despre Coco, Vulpea/Fetita, Schiopatita, Bejulica, Cipilica, Steluta, Rex si multi altii care nu mai sunt printre noi.
Mesajul meu este simplu: iubiti animalele! Ele n-au nicio vina ca se nasc.

 

Aceasta e Ciuba, pe ceilalti trebuie sa-i caut, daca-i am arhivati pe undeva…